Lansarea cartii “Un studiu al cinematografiei germane” la Bookfest 2014

macheta observator (2)

„Detaliată, substanțială și extrem de limpede scrisă, cartea vă va prilejui o lectură fascinantă și un adevărat tezaur de informații indispensabile tuturor pasionaților de film. (Pitbull)

Leave a comment

Maggie Hoffgen – Un studiu al cinematografiei germane

CopertaMaggie Hoffgen – Un studiu al cinematografiei germane

Traducere din limba engleză de Adrian Cotora

IBU Publishing, 2014

Colecția ARTA 007

Prefață

„Filmul este artă şi numai artă!“ proclamă ritos snobii scorțoşi. „Ba s-avem pardon filmul este industrie! ripostează naivii imaturi şi superficiali. Evident, orice om lucid ştie că filmul este şi artă, şi industrie în măsură proporțional egală, dar foarte rar şi în acelaşi timp (adică, privitor la câte o operă cinematografică anume). În majoritatea cazurilor, filmele sunt fie artă“ păguboasă financiar, fie industrie ineptă intelectual. Rareori se întâmplă să întâlnim ambele calități sub acelaşi titlu – acesta fiind cazul unora dintre marii clasici, cum ar fi Chaplin, Eisenstein, Orson Welles, Billy Wilder, Truffaut, Hitchcock, Antonioni şi Fellini (în perioada lor neorealistă), Forman (cam până prin jurul lui 1980), pe alocuri Mihalkov, Knocealovski, Spielberg, Zemeckis, Tarantino…

…Precum şi Murnau, Fritz Lang, Wim Wenders, Schlöndorff, Fassbinder – adică, marii maeştri ai cinematografiei germane. Orice cunoscător ştie că filmul german este, prin excelență, „de substanță“ – dar fără să fi eludat decât rareori şi factorul „de consum“. De altfel, producțiile nemțeşti strict comerciale au fost întotdeauna slabe (oarece pastişe western, niscaiva comedioare greu accesibile umorul german fiind foarte autoconținut – şi multe pelicule erotice de duzină). Nemții sunt de veacuri un neam al culturii de profunzime, ceea ce s a răsfrânt şi în trăsăturile definitorii ale cinematografiei lor. Din fericire, doar rareori filmele germane de conținut au fost atât de criptice (eventual, până la un punct, putem regăsi această trăsătură la Herzog şi prin alte câteva zone ale „Noului Cinema German din anii 70 80) încât să țină la distanță publicul. În majoritatea cazurilor, chiar şi cele mai consistente opere ale filmului nemțesc rămân în mare parte accesibile – deşi le lipseşte, prin definiție, facilitatea (fie şi justificată). Din păcate, cu toate acestea, filmul german a rămas foarte puțin cunoscut în rândurile publicului român (larg şi chiar cinefil, până la un punct). O cauză ar putea ține de faptul că, începând de pe la sfârşitul anilor ’50, când distribuția cinematografică în România a început să se organizeze la nivel internațional mai larg (până atunci, piața fiind dominată de pelicule sovietice conformiste – notoriile „porcării ruseşti“, din moment ce marea cinematografie rusă tocmai trecea printr o perioadă intermediară tulbure, dominată de propaganda comunistă rudimentară), nemții nu prea aveau ce să ne ofere… Veneau destule filme D.E.F.A., dar fie erau slabe, fie nu vibrau cu gusturile publicului român – excepție făcând unele comedii muzicale şi westernuri după Karl May (nereprezentative nici valoric, nici numeric). Mai târziu, când a început să se maturizeze generația anilor 70, la noi se cam închideau porțile de intrare, culminând cu perioada tenebroasă din deceniul comunist final. Iar după 1990, rețeaua a fost rapid monopolizată de către distribuitorii americani, în dauna majorității producțiilor de alte origini situație căreia i se adaugă, la un nivel mai profund, faptul că nemții, asemenea majorității europenilor, s au orientat întotdeauna, aşa cum am arătat adineaori, mai cu seamă spre filmul de conținut, nu spre cel de consum. Tocmai aceste valențe de conținut ale cinematografiei germane din toate timpurile sunt dezvoltate în volumul de față. Urmărind perioada de aproape un secol dintre explozia Expresionismului german şi primul deceniu al mileniului trei, împărțită în capitole după criterii istorice şi jalonată, în cazul fiecăruia dintre acestea, de câte un film (sau două trei) considerate ca fiind cele mai reprezentative, autorul ne pune la dispoziție un studiu consistent şi exhaustiv, atât acoperind întreaga panoramă, cât şi aprofundând analitic stilurile şi tematicile cinematografului german în ansamblul său. Detaliată, substanțială şi extrem de limpede scrisă, cartea pe care tocmai ați deschis o vă va prilejui o lectură fascinantă şi un adevărat tezaur de informații indispensabile tuturor pasionaților de film – şi, aproape sigur, un îndemn incitant şi irezistibil de actualizare a culturii cinematografice, recuperând (fie şi de pe net) toate acele producții de mare valoare pe care până acum le ați trecut cu vederea. Atât parcurgerea cărții, cât şi vizionarea filmelor analizate în paginile ei vor constitui adevărate revelații.

Pitbull (Mihnea Columbeanu) Continue reading

Leave a comment

Happy Hour la Gaudeamus

Eternitate COP-page-001Rainbirds_mic

Vă invităm la Târgul Gaudeamus, la standul IBU Publishing (247 – nivel 4.50), pentru a sărbători împreună apariţia noilor titluri din colecţiile noastre de beletristică şi cinematografie.

 

Doar vineri, 22 noiembrie, între orele 17.00 şi 19.00, veţi beneficia de o reducere de 50% la următoarele romane:
-Familia Rainbird, de Janet Frame
-Veşnicia ne aşteaptă, de François Cheng.

Afis_a1_Goltzius_tipar (2)
001 (2)

 Sâmbătă, 23 noiembrie, de la ora 17.00, profesorul şi regizorul Copel Moscu vă va prezenta următoarele cărţi:
-Goltzius and The Pelican Company, album ilustrat după ultima capodoperă a lui Peter Greenaway
-Gramatica filmului, de Daniel Arijon, „biblia” oamenilor de film şi televiziune din întreaga lume.

Pe toată durata târgului, editura IBU vă va oferi numeroase surprize şi reduceri substanţiale.

Vă aşteptăm cu drag!

Editura IBU
Târgul Gaudeamus, 21-24 noiembrie
Romexpo, stand 247, nivel 4.50
www.ibupublishing.ro

Leave a comment

Vesnicia ne asteapta. O poveste de dragoste in timpul dinastiei Ming, de François Cheng

1459998_10201075240753429_2011431793_nÎn pragul porţii, Lan-ying își dezvăluia în întregime
spiritul, un lotus de toamnă în suprema-i înflorire. În faţa
extraordinarei imagini pe care circumstanţele o făceau unică,
Dao-sheng rămase uimit. Sentimentul care îl cuprinse
era chiar acela pe care l-ar simţi pământul la întâlnirea
apei purificatoare: gratitudinea. Cu un nod în gât, făcu un
pas înainte, fără să spună nimic. Orice iniţiativă trebuia să
vină din partea femeii, care, după o scurtă ezitare, întinse mâna dreaptă. Bărbatul i-o prinse cu a sa și spuse doar
„Lan-ying!“ Răspunsul femeii nu se putea auzi; numai din
mișcarea buzelor se putea ghici numele lui Dao-sheng.
Urmă o liniște pe care femeia o întrerupse punându-și
mâna stângă pe dosul mâinii bărbatului, care, la rândul
său, făcu același lucru. Iată cele patru mâini suprapuse, imprimându-și una alteia respiraţia armonioasă. Era ceea ce voiau să facă acum cele două fiinţe; era ceea ce puteau face, pentru moment. Reînnoiau ceea ce începuseră la un căpătâi de pat, eveniment a cărui amintire îi bântuia și le dădea o sete pe care nu credeau că aveau s-o domolească vreodată.

Continue reading

Leave a comment

Familia Rainbirds, de Janet Frame (traducere de Julia Kretsch) – fragment

Pescăruși cu aripi de gheață au coborât la el, picioarele lor roșii strălucind ca rubinele, ghearele lor – rubine încleștate, ce reflectau o lume roșie și verde, o lume de lumină și întuneric; tundra – „o regiune arctică neroditoare, cu solul înghețat“. Petrol și noroi; și pământul cerut luptându-se contra strigătului prin care e cerut. Cine mă deține? Cine este primul deținător, unde este originea disputei posesiunii?
El s-a gândit așa: Voi muta televizorul într-o altă cameră pe timpul iernii. Iarna în Noua Zeelandă nu este așa cum obișnuia să fie acasă. Acasă? Tărâmul ăsta pretins pe care eu nu l-am pretins niciodată și din care totuși mi se dă o parte, aici unde se va construi o fabrică, și garaje, cimitire pentru mașini la mâna a doua și rable, deja steagurile flutură verde și albastru și galben, într-un festival al mașinilor, iar mirosul de ulei plutește peste tărâmul revendicat. Curând, tancurile petroliere se vor târî prin port, canistre ca niște cratițe uriașe vor apărea în jurul golfurilor albastre, picioarele noastre vor avea pete negre acolo unde petrolul și noroiul va curge, iar sinusul din craniul nostru va fi alb precum smântâna, obișnuit în frigul obișnuit; oamenii mor.
Atunci ușile se balansară. Erau din fier, cu o potcoavă norocoasă bătută în cuie de una dintre ele, potcoava lui Lucky Lady sau a lui Delphinium, ambii cai câștigători în dubla de sâmbătă; toate fotografiile alea din ziare cu oamenii distinși ai țării, crescătorii de cai, crescătorii lui Lucky Lady, Delphinium, Peter’s Oracle: femei neînfricate în costume și cu pălărie, cu chipuri conservate: faimoasele crescătoare de cai de rasă.
Capul îi vâjâia, gonind, înclinat de durere. Durere bătută în cuie precum potcoava din ușa de fier care se deschidea și se închidea, în timp ce Programul pentru Natura Sălbatică, girafele, îi zgâriau ochii, traversând ecranul în pace, lăsând urme în iarba înaltă, argintie.
Și atunci el se întrebă: Cine mă va revendica? Mama mea zace moartă în stația de metrou Balham, alături de alți trei sute de oameni, un grup luminos în întuneric, niciodată găsită sau căutată sau revendicată. Oh, Lucky Dunedin Harbour, apa norocoasă de la gura peninsulei. Oh, apă norocoasă; Lucky Lady, Peter’s Oracle, Delphinium, Larkspur, pinteni la cursele de cai și la cap, pinteni de fier, ușă de fier, poartă mare de fier legănându-se înainte și încoace pentru a revendica ultimul joc, rânduiți, asemenea lumii din interiorul rubinului.
Alungă pescărușii, dar ei se înghesuiau asupra chipului său, desfăcându-și aripile de gheață. Un pinten de ciocârlie, un delfin crescu, înalt, singur, de un albastru închis, pe tărâmul revendicat. Nu era drept să mori. Cum putea cineva să moară fără să revendice viața când încă mai exista timp?

Leave a comment

Desene de Cătălin Geană la Bookfest

IBU Publishing vă invită la o expoziţie cu desene ale artistului Cătălin Geană,
în perioada 28 mai – 2 iunie,
la standul Editurii IBU – B26, Pavilion C2, în cadrul Bookfest 2013.

Este prima expoziţie în care artistul, cunoscut mai ales datorită lucrărilor sale de sculptură, expune exclusiv lucrări de desen.

Cătălin Geană este autorul a peste 10 lucrări monumentale. Sculpturile sale au fost expuse în importante galerii din România, în cadrul a peste numeroase expoziţii personale şi colective. În 2013, a început să expună şi peste hotare, la Innsbruck (Austria) şi Berlin. Anul acesta, el va reprezenta România la Bienala de la Chianciano.
„Cătălin Geană este un artist plastic tânăr, plin de patos, plin de idei, care îşi desfăşoară inspiraţia în bronzuri. Este un figurativ, care iubeşte foarte mult timpul femeii, atitudinile oamenilor vârstnici, iar în acelaşi timp are joncţiuni de fantezie între regnul animal şi omenesc. Ceea ce frapează cel mai puternic sunt nudurile lui, care sunt voluptoase, masive, iar atunci când încearcă variante de nuduri, este în atitudini de yoga.”
Liviu Tudor Samuilă, critic de artă
„Artistul îşi refuză decent tentaţia citatului facil. Se foloseşte de propria fantezie poetică, forjată inteligent şi sistematic de-a lungul anilor în fructuoase tentative de reconversie, în cheie estetică şi stilistică compatibilă sensibilităţii şi receptivităţii contemporane, a unei asemenea ontogeneze culturale. Este posesorul unei valoroase experienţe de for public, în acest sens deţine şi un consistent portofoliu de creaţii, care îi certifică originalitatea viziunii sculpturale, forţa fanteziei creative şi aptitudinea de a remodela în sinteze plastice spectaculoase, incitante şi credibile motive arhetipale consacrate ale artei universale şi autohtone. Calităţi care îl situează neechivoc în proteica descendenţă a inovativei estetici post-brâncuşiene (pe filiera Zadkine, Boccioni, Lipschitz, Moore, Botero).”
Corneliu Antim, critic de artă

Leave a comment