Paolo Russo, Istoria cinematografului italian – traducere de Julia Kretsch

Introducere
Volumul Istoria cinematografului italian a fost gândit ca un manual util pentru o consultare rapidă, fără a ascunde
ambiţia și scopul de a oferi o panoramă cât mai amplă a mai bine de un secol de fi lm italian (între anii 1896 și
2007). Amplă, deoarece s-a încercat să se ţină cont de multiplii factori simultani – adesea diferiţi ca natură – care
au contribuit la evoluţia și difuzarea fără precedent a unui mijloc de expresie care este totodată popular, artistic și de
masă. De fapt, în Italia, ca oriunde altundeva, cinematograful a devenit rapid, din simplă curiozitate tehnică, un
produs industrial foarte căutat, destinat divertismentului. Ulterior, el și-a câștigat, pe deplin meritat, o recunoaștere
a caracterului său artistic. Pentru a înţelege cum și în ce măsură a devenit un aspect important al obiceiurilor
și culturii acestei ţări, trebuie să ţinem cont de o serie de indicatori care, dincolo de judecata estetică și istorică, implică sectoarele economic, industrial, ideologic și politic, toate contribuind la determinarea modului în care ar trebui să funcţioneze producţia cinematografică în diferite contexte și momente care au marcat secolul XX.
Se înţelege de la sine că toate sectoarele și domeniile menţionate merită studii separate, concepute cu
grija cuvenită. Volumul de faţă, cu forma sa sintetică, își propune, totuși, să explice aceste relaţii: capitolele care îl compun, deși urmăresc succesiunea diacronică ce respectă în mare periodizările propuse în general
în manualele de istorie a cinematografi ei, avansează mai degrabă prin suprapuneri, comparaţii și analogii
decât printr-o simplă ilustraţie cronologică a filmelor, numelor și împrejurărilor care au marcat cinematograful italian, cu convingerea că o lucrare astfel construită poate stimula eventuale aprofundări ale subiectului.
În acest scop, la încheierea fiecărui capitol, sunt prezentate în ordine cronologică principalele aspecte ale
vieţii sociale, politice, artistice și culturale din Italia, iar aparatul bibliografi c, deși actualizat cu cele mai recente publicaţii, include și titluri puţin cam depășite astăzi, care au avut însă un rol important, dacă nu
chiar de pionierat, în studiul istoriei cinematografului italian, începând cu anii ’30.
Respectarea limitelor admise de forma concisă a lucrării este unicul motiv care justifică, de exemplu,
excluderea lui Lucio D’Ambra din capitolele dedicate fi lmului mut (perioadă ale cărei opere sunt în mare
parte difi cil de accesat, dacă nu chiar imposibil de găsit) sau a lui Gianni Toti din capitolul dedicat experimentelor
din perioada recentă; exemplele de acest fel pot continua.
Astăzi, noi dinamici se încadrează în mod necesar în orice discurs despre istoricizarea cinematografului:
noile tehnologii, raportul cu televiziunea, recontextualizarea cinematografului ca mijloc de comunicare în cea
mai amplă și complexă panoramă de media audiovizuale.
Asistăm, probabil, la o transformare epocală (dacă ne gândim la modalităţile de utilizare a imaginilor disponibile
astăzi, dar de neconceput până acum câţiva ani), care va modifi ca în profunzime și relaţia noastră cu
cinematograful. Iar această modifi care include, fi rește, și cinematograful italian, oferind un motiv în plus pentru
a-i citi și (să sperăm) a-i aprecia istoria.
P.R.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

8 Responses to Paolo Russo, Istoria cinematografului italian – traducere de Julia Kretsch

  1. Pingback: 밤의전쟁

  2. Pingback: YouTube

  3. Pingback: visit this

  4. Pingback: Atomic Profits Review

  5. Pingback: driveway contractors march

  6. Pingback: chat

  7. Pingback: Research Chemicals

  8. Pingback: uniccshop.bazar

Comments are closed.